The Ninety-Day Grain

The bar in Kirkwall had five tables and a fire. The door opened onto a street of grey stone with the cathedral at the top. Polly took the table nearest the heat. "Can I see the menu?" she asked. The card had fewer things on it than she expected, and more of them local.

Barul din Kirkwall avea cinci mese și un foc. Ușa dădea într-o stradă de piatră cenușie, cu catedrala în capul ei. Polly a luat masa cea mai apropiată de căldură. „Îmi puteți aduce meniul?”, a întrebat ea. Lista avea mai puține feluri decât se aștepta și mai multe de prin partea locului.

"Could you recommend a good dish?" The owner was a heron. She recommended the bannock at once. Bere is a barley they have grown here for centuries. People call it the ninety-day barley, because it ripens fast enough for a short northern summer. Ground into meal, it makes a flat, dark bannock.

„Îmi puteți recomanda un fel bun?” Proprietara era un stârc. A recomandat imediat turta. Bere este un orz cultivat aici de secole, iar numele nu are nicio legătură cu băutura. Oamenii îi spun orzul de nouăzeci de zile, fiindcă se coace destul de repede pentru o vară nordică scurtă. Măcinat, orzul bere dă o turtă plată și închisă la culoare.

"Do you have vegetarian options?" Polly asked. The heron pointed at the same line on the card. Bannock, butter and crowdie, the soft cheese the farms have always made. The same grain also goes to the distillery under the tower, working since seventeen ninety-eight.

„Aveți opțiuni vegetariene?”, a întrebat Polly. Stârcul a arătat spre același rând de pe listă. Turtă, unt și crowdie, brânza moale pe care fermele au făcut-o dintotdeauna. Același orz ajunge și la distileria de sub turn, care lucrează din anul o mie șapte sute nouăzeci și opt.

"Can we get the bill, please?" Polly said when the plate was empty. The heron took her time bringing it, which is a compliment. Outside, the wind had dropped to what the islands call still. Polly walked up the grey street toward the red cathedral.

„Ne puteți aduce nota, vă rog?”, a spus Polly când farfuria a rămas goală. Stârcul și-a luat timpul ei ca să o aducă, ceea ce este un compliment. Afară, vântul scăzuse până la ce numesc insulele liniște. Polly a urcat strada cenușie spre catedrala roșie.