Polly Asks the Way

Polly had a theory that maps were for tourists, and the theory lasted exactly twenty minutes. The streets of the neighborhood curved like they were drawn freehand, every corner had the same bakery smell, and the library refused to appear. On a corner stood an owl with a folded newspaper, reading standing up the way only owls can. "Excuse me, one question. I think I am lost."

Polly avea o teorie: hărțile sunt pentru turiști. Teoria a ținut exact douăzeci de minute. Străzile cartierului se curbau de parcă ar fi fost desenate de mână, fiecare colț mirosea a aceeași brutărie, iar biblioteca refuza să apară. Într-un colț stătea o bufniță cu ziarul împăturit, citind în picioare, cum numai bufnițele știu. „Scuzați-mă, o întrebare. Cred că m-am rătăcit.”

The owl lowered the newspaper with enormous patience. "Where is the library? I have been going in circles." It was not far, the owl explained; the problem was the fountain. Everyone turned the wrong way at the fountain. "To the right or to the left at the fountain?" Left, always left, and then nothing but street until the square. "Straight ahead until the square, okay! That sounds easy."

Bufnița a lăsat ziarul în jos cu o răbdare uriașă. „Unde este biblioteca? Mă tot învârt de ceva vreme.” Nu era departe, a explicat bufnița; problema era fântâna. Toată lumea o ia greșit la fântână. „La fântână, la dreapta sau la stânga?” La stânga, mereu la stânga, și pe urmă numai stradă până în piață. „Tot înainte până în piață, bine! Sună simplu.”

It was easy, once someone said it out loud. The library appeared behind the square with its wide steps and its doors open, exactly where it had been all along. "Thank you very much! You have saved my afternoon." The owl waved the newspaper without looking up from the next page. Polly climbed the steps with a new theory: the shortest distance between two points is a good question.

Și chiar a fost simplu, odată ce cineva a spus-o cu voce tare. Biblioteca a apărut în spatele pieței, cu scările ei largi și ușile deschise, exact acolo unde fusese tot timpul. „Mulțumesc mult! Mi-ați salvat după-amiaza.” Bufnița a fluturat ziarul fără să ridice ochii de pe pagina următoare. Polly a urcat scările cu o teorie nouă: cea mai scurtă distanță dintre două puncte este o întrebare bună.