Goodbye to Pasta

On the seventh morning, Polly came down to the tank early. The lab was quiet. Chiara would not be in for another hour. The institute had been waking up like this every morning for one hundred and fifty-four years.

În dimineața a șaptea, Polly a coborât devreme la acvariu. Laboratorul era liniștit. Chiara nu avea să ajungă decât peste o oră. Institutul se trezea așa în fiecare dimineață de o sută cincizeci și patru de ani.

Pasta was at the front of the tank.

Paste era în fața acvariului.

This was not normal. For six mornings, Polly had perched on the rim and the octopus had been folded in her pipe, or drifting in a corner. Today the octopus was pressed against the front wall, all eight arms spread loosely against the glass, her single visible eye level with Polly's.

Acest lucru nu era normal. Timp de șase dimineți, Polly stătuse pe margine, iar caracatița se ascundea în tubul ei sau plutea într-un colț. Astăzi, caracatița era lipită de peretele din față, toate cele opt brațe întinse lejer pe sticlă, singurul ei ochi vizibil la același nivel cu Polly.

They looked at each other.

S-au privit una pe cealaltă.

What passes between a parrot and a giant Pacific octopus is probably not friendship. The octopus might simply have been investigating the warm-blooded creature that had been around her tank for six days. Octopuses can read warmth through their skin. They can read movement through their suckers. They were collecting information.

Ceea ce trece între un papagal și o caracatiță uriașă din Pacific probabil nu este prietenie. Caracatița poate că doar investiga creatura cu sânge cald care fusese în preajma acvariului ei timp de șase zile. Caracatițele pot simți căldura prin pielea lor. Pot simți mișcarea prin ventuzele lor. Colectau informații.

Polly hopped along the rim. The octopus's eye tracked her, then her arms shifted slowly to follow. When Polly stopped, the eye stopped.

Polly a sărit de-a lungul marginii. Ochiul caracatiței o urmărea, apoi brațele ei s-au mișcat încet să o urmeze. Când Polly s-a oprit, ochiul s-a oprit.

For seven full minutes they watched each other. The water filter hummed softly.

Timp de șapte minute întregi s-au privit una pe cealaltă. Filtrul de apă bâzâia ușor.

Then the octopus did something Polly had not seen her do all week. She unfurled one arm slowly and pressed the very tip of it against the glass exactly opposite where Polly's foot was resting. The suckers spread, then stilled.

Apoi caracatița a făcut ceva ce Polly nu o văzuse făcând toată săptămâna. A desfăcut încet un braț și a apăsat vârful acestuia pe sticlă exact în dreptul locului unde se odihnea piciorul lui Polly. Ventuzele s-au întins, apoi s-au liniștit.

Polly lowered her beak to the glass and touched it gently with her closed beak. Through the cold glass, on her side, there was nothing. On the octopus's side, perhaps a great deal.

Polly și-a coborât ciocul spre sticlă și a atins-o ușor cu ciocul închis. Prin sticla rece, de partea ei, nu era nimic. De partea caracatiței, poate foarte mult.

The arm stayed for one long minute. Then it slid back into the water.

Brațul a rămas pentru un minut lung. Apoi s-a retras în apă.

Chiara came in with two coffees. "You are leaving," she said. "I imagined this would happen. Travel safely. Come back when you can."

Chiara a intrat cu două cafele. "Pleci," a spus ea. "Mi-am imaginat că se va întâmpla asta. Călătorește în siguranță. Întoarce-te când poți."

Polly lifted off the rim. She flew out down the long corridor of the institute, past the sardines and the kelp, and out into the bright morning of the Villa Comunale. The Bay of Naples opened in front of her.

Polly s-a ridicat de pe margine. A zburat pe coridorul lung al institutului, pe lângă sardine și alge, și a ieșit în dimineața strălucitoare a Vilei Comunale. Golful Napoli s-a deschis în fața ei.